Metamorfozele miscarilor de dreapta in SUA

Am primit recent cartea Miscarea conservatoare de Paul Gottfried si vreau s-o recomand tuturor cititorilor acestui blog. Exponent al „vechii drepte”, paleoconservatoare, Gottfried analizeaza schimbarile in conservatorismul american incepand cu anii ’50 si pana la inceputul anilor ’90.

Cartea trece prin curentele de dreapta care au marcat SUA ultimei jumatati de secol, incluzand libertarianismul cu fatelele lui, dreapta veche, dreapta populista, dreapta religioasa sau pro-life, neoconservatorismul precum si preschimbarile/aliantele acestor curente.

De remarcat este obiectivitatea scrierii, tinand cont ca autorul a fost participant direct la evenimente si nu doar un simplu spectator universitar.

Acum ma puteti intreba: de ce recomand aceasta carte in contextul in care suntem atat de departe de SUA? Ei bine, geografic suntem departe, dar macar dreptacilor le prinde bine sa vada geneza si metamorfozele unor miscari care incep sa aiba ecouri puternice si la noi (libertarianism, paleoconservatorism, neoconservatorism, miscari pro-life).

Epilogul cartii poate fi citit aici. Cartea se poate comanda direct de la editura aici. Am inteles ca in Bucuresti se gaseste deja si in librarii. 280 de pagini, 25 RON (TVA inclus).

Pareri de martor ocular

Nu stiu ce s-a intamplat ieri la Timisoara. Cert imi e doar ca presa si TV-ul au manipulat. Si de ce spun asta? Macar pentru faptul ca se titra „violente” dar in filmari nu am vazut niciuna. In schimb oameni nervosi erau suficienti, si pe buna dreptate, zic eu.

Am aflat ulterior ca au fost proteste si prin alte parti ale tarii. La cel din Universitate, in Bucuresti, am fost. Pe la 17:30 am aflat de la Mihnea de protest, asa ca mi-am luat bagajul si am luat-o in ritm alert spre fantana unde era anuntat.

N-am stat mult, aveam de prins un tren. Am vrut doar sa prind pulsul multimii: folk, si mai mult folk, oameni care scandau impotriva comunismului sau a lui Iliescu. Varsta participantilor: 18-70 de ani. Numarul de participanti pe la 18:30 era maxim 150. Cam atat.

Costul (nevazut) al energiei „verzi”. Exemplul Spania

Nu intentionam sa scriu din nou pe tema asta curand, dar m-a convins Cristi prin articolul asta (a propos, e bine ca ai revenit la activitate).

Cristi insista prea mult pe principiul actiunii preventive: deoarece unii oameni considera ca ne paste o catastrofa ecologica, trebuie sa facem neaparat astfel ca s-o prevenim. Evident, pare logic si frumos, dar totusi ar trebui sa luam in considerare costurile si mai ales sa ne punem intrebarea simpla „Stim cu siguranta ca e cum zic aia?”

Nu de alta, dar principiul asta mai duce si la consecinte nefaste. Sa ne amintim de razboiul din Irak, neterminat dupa 6 ani de la inceperea sa (iar singurele arme de distrugere in masa gasite pana in prezent sunt astea). Ne putem gandi si la vaccinarea obligatorie propusa cu ocazia epidemiei de gripa noua (a propos, din cate am aflat de la altii, CEDO a spus ca vaccinarea obligatorie nu contravine drepturilor omului – iu-hu!)

Pe acelasi principiu al preventiei s-a apucat si statul spaniol sa investeasca masiv in energie alternativa. Dar se pare ca modul in care se rasfrang aceste cheltuieli peste restul economiei nu a intrat in planul de calcul al statului.

Ce nu vad magistratii

Mihai Ionescu, secretarul general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania, a declarat astazi la Realitatea FM ca protestul magistratilor a paralizat practic economia romana.

Tinand cont ca exista contracte care trebuie onorate, altfel apar penalizari de rigoare, si care nu trec mai departe din cauza protestului ne putem gandi simplu: niema activitate economica inseamna niema venit la stat. Iar daca nu este venit la stat, de unde sa se plateasca salarii si prime de vacanta grase (cica in 2008 judecatorii au luat in medie 11000 RON de cap ca prima de vacanta)? Magistratii se pare ca isi taie singuri craca de sub picioare.

Apoi, intrebarea lui Ionescu este justificata deplin, desi nu a fost in stare s-o duca pana la capat: cum ar fi daca toti medicii ar intra in greva (majoritatea dintre ei nefiind tinuta in puf de-a lungul existentei postdecembriste)? Si ar rezolva numai cazuri de urgenta? Ce s-ar intampla cu toti bolnavii cronici care n-ar mai primi retete?

Ce s-ar intampla cu o simpla pneumonie care poate evolua in ceva mult mai urat? A propos, pneumonia aia ar putea-o prinde si magistratii sau copii lor si sunt sigur ca parintii lor sunt cardiaci sau au alte probleme cardiovasculare. Va amintesc ca, desi nu se prea respecta, eliberarea majoritatii medicamentelor fara reteta (si e vorba de toate cele pentru afectiuni cronice) este ilegala.

PS: Merita citita si analiza lui Doc. Cica in Canada, decizia a fost ca toti bugetarii sa sufere uniform datorita crizei, fara ca magistratii sa fie favorizati fata de alte categorii angajate la stat.

Mi se zicea ca…

…statul nu distorsioneaza preturile. Chiar azi. Asa ca, hai sa analizam problema. Prima pe lista sunt bancile nationale care au discretie in tiparire de moneda. Ergo, in inflatie. Ma rog, nu ca ar fi singurul mod prin care s-ar face inflatie, ar mai fi si reducerea rezervelor minime obligatorii ale bancilor. Dar despre asta alta data.

Astazi despre FED, banca centrala din SUA, deoarece am informatii proaspete in privinta inflatiei si legatura ei cu FED-ul. Nu se pot trage concluzii irefutabile, dar corelarile sunt mult prea frumoase pentru a nu fi adevarate.

Informatiile de care vorbesc sunt aici si aici.

Primul articol spune cam asa: folosind un calculator al inflatiei/deflatiei in SUA, intre 1800 si 1852, momentul in care apare o protobanca nationala in aceasta tara, avem o deflatie groaznic de clara. Ce cumparai in 1800 cu 100$ costa abia 48$ in 1852. Intre 1853 – 1913 (anul infiintarii FED), devalorizarea dolarului este minima, dar in epoca FED lucrurile se schimba drastic: 100 de dolari din 1913 au aceeasi greutate ca 2000 si ceva de dolari astazi.

Blog pe care l-am descoperit cu ceva vreme in urma

Se numeste Political Math si se ocupa de tot felul de statistici, dar intr-un mod fain. Filmulete facute de autor:

The Obama Stimulus: Predictions vs. Reality

The National Debt Road Trip

„Paradoxul” slovac

In Slovacia lui 2004 doar 17% dintre alegatori s-au prezentat la urne pentru a-si alege reprezentanti in Parlamentul European. Acum „ochii” Bruxelles-ului sunt atintiti asupra scrutinului din aceasta tara si asteapta cu nerabdare rezultatul, zice EUobserver.

Tinand cont de faptul ca in cadrul Eurobarometrelor slovacii aveau o parere mai buna despre Parlamentul European comparativ cu oricare alta natie din UE, unii sociologi slovaci au denumit fenomenul „paradoxul slovac”.

Dar de ce sa ne incredem neaparat in sondaje de opinie si sa le confundam cu realitatea? Doar votul efectiv poate reflecta parerea poporului, iar la o prezentare la urne de abia 17% aceasta nu poate fi una prea buna.

Rectific – suntem o tara bananiera

Ma bucuram acum un an, tot cam prin data asta, ca Romania incepe sa iasa din epoca intunecata comunisto-postcomunista si ca intram si noi in rand cu oamenii asa-zis civilizati.

De Vanghelie si micii lui nu mai trebuie sa spui nimic. Dar totusi, de la unii oameni te astepti la verticalitate.

Traiasca Maica Rusie! – pseudorecenzie de carte

Am observat in blogosfera ultimelor luni o nostalgie dureroasa dupa Maica Rusie cea puternica. Ca sunt social democrati, nu ma mai mira cred pe nimeni. Sa vedem cateva citate:

Trebuie sa recunoastem ca diplomatia ruseasca e cea mai tare de pe planeta. Rusii au maretia lor pentru ca stiu sa isi afirme interesele cu o fermitate dusa pana la duritate, cu o intransigenta care poate fi adeseori fara scrupule, dar cu o coerenta si cu o rigoare de invidiat. Nici americanii nu sunt atat de buni in politica externa. Poate doar israelienii, desi am aflat ca Mossad-ul insusi a descoperit la u moment dat ca are agenti kgb infiltrati abil! Ce mai, rusii sunt tari de tot! Iar UE e departe de a face fata unei asemenea maiestrii politice si diplomatice. – Maria Barbu

Micimea caracterului românesc se manifestă atât prin laşul antisemitism, cât şi prin alergia la pretenţiile, fireşti, hegemonice ale Maicii Rusii! România nu va fi niciodată mai mult decât o Mică Rusie a Balcanilor. Până şi mult-lăudata creştere economică românească nu este decât tot o palidă umbră a măreţiei Rusiei, deoarece Europa se duce de râpă dpdv economic. Mihnea Georgescu

Un alt comentariu la fel de savuros, cu nuante xenofobe si anti-social democrate, se poate gasi si aici. Banuiesc ca vizita lui Geoana in Rusia merge probabil chiar pe linia colegilor de partid.

Revederea orasului natal (I)

Merg foarte rar acasa la parintii mei. De trei ori pe an max. Dar cum venisera si sarbatorile pascale era cazul sa-mi indrept biletul de tren spre orasul natal.

Asa ca, zis si facut, biletul luat, pe la ora noua intr-o vineri cu soare am pus piciorul pe peron. Oraselul de provincie sta acum sub privirea mea, la fel cum l-am lasat cand m-am mutat complet in Cluj.

E bine sa fii nationalist?

Aceasta este intrebarea pusa in Forein Policy RO numarul 3. Iar nenea Gustavo de la Casas spune ca este un indubitabil… da!

Americanul Casas, doctorand in Relatii Internationale, a luat datele din Programul International de Monitorizare Sociala (Norvegia) si leaga cu date din alte surse (Banca Mondiala) si vede ca:

Soarta artei in epoca comunista: realismul socialist

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania precum si alte tari din Europa de Est intrau in sfera de influenta a Uniunii Sovietice. Sovieticii fac mari presiuni pentru ca partidele comuniste locale sa reintre in legalitate (Partidul Comunist roman fusese scos in ilegalitate de guvernul liberal in 1924 datorita caracterului sau antinational, doar o minoritate de 23% fiind români, în timp ce maghiarii erau în proporţie de 26%, evreii de 18%, ruşii şi ucrainenii si bulgarii 10%).

Treptat comunistii castiga tot mai multa influenta in viata politica si elimina pe liderii necomunisti. Astfel, Uniunea Sovietica ajunge sa exercite un control puternic asupra vietii politice si sociale a tarilor din sfera sa de influenta prin partidele comuniste locale.