Degeabatologie

sau arta de a fi degeaba. Disectii pe viu.

Soarta artei in epoca comunista: realismul socialist

with 15 comments

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Romania precum si alte tari din Europa de Est intrau in sfera de influenta a Uniunii Sovietice. Sovieticii fac mari presiuni pentru ca partidele comuniste locale sa reintre in legalitate (Partidul Comunist roman fusese scos in ilegalitate de guvernul liberal in 1924 datorita caracterului sau antinational, doar o minoritate de 23% fiind români, în timp ce maghiarii erau în proporţie de 26%, evreii de 18%, ruşii şi ucrainenii si bulgarii 10%).

Treptat comunistii castiga tot mai multa influenta in viata politica si elimina pe liderii necomunisti. Astfel, Uniunea Sovietica ajunge sa exercite un control puternic asupra vietii politice si sociale a tarilor din sfera sa de influenta prin partidele comuniste locale.

Sovieticii creeaza un sistem de state satelit care adopta in totalitate modelul centrului – adica al Moscovei. Viata economica, politica, dar si cea culturala (arta va fi subordonata si transformata intr-un puternic aparat de propaganda), nu vor mai putea fi delimitate de controlul Partidului devenit singurul factor de decizie in stat.

Arta, precum si celelalte domenii ale activitatii umane, nu avea cum sa se sustraga controlului si manipularii Partidului asa ca vechile modele artistice sunt inlocuite cu un “realism socialist”.

karpo-demjanowitsch-trokhimenko-stalin-as-an-organizer-of-the-october-revolution.jpg

Karpo Demjanowitsch Trokhimenko – Stalin ca organizator al Revolutiei din Octombrie

Termenul noului curent cultural a aparut pentru prima oara in Rusia intr-un articol din Gazeta Literara unde se preciza ca “in reprezentarea revolutiei proletare, masele cer un realism socialist onest, veridic si revolutionar”. In 1933, Maxim Gorki, in articolul intitulat “Despre realismul socialist“, preciza ca “realismul sovietic este o noua directie esentiala pentru noi si care poate fi cladita doar pe baza unei puternice experiente socialiste“.

Realismul socialist ca doctrina este proclamat in anul 1932 de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, creandu-se astfel un standard oficial in arte plastice, literatura si muzica.

Noul curent cultural “reprezenta de fapt o distorsionare a realitatii, o adaptare a ei la cerintele si interesele Partidului care dorea sa detina monopolul asupra adevarului si intelegerii realitatii. Real era doar ce era conform cu viziunea Partidului si nimic altceva .

Nu se punea in nici un caz problema originalitatii, libertatii de expresie sau a creativitatii. Totul trebuia aliniat unui anumit standard, unei politici comune ce viza realizarea unor creatii care sa portretizeze exclusiv lucrurile pozitive si „socialiste” ce se petreceau in tara. O utopie artistica si politica transpusa sub forma unui curent ce se baza pe cenzura si persecutare in cazul artistilor nealiniati.

isaac-izrailevich-brodskiy-vladimir-ilich-lenin.jpg

Isaac Izrailevich Brodskiy – Vladimir Ilich Lenin

In tara noastra, Academia Romana şi asociaţiile profesionale cu tradiţie ca Societatea scriitorilor romani sau Societatea compozitorilor romani au fost desfiinţate şi înlocuite cu unele noi, iar personalităţile neagreate de noul sistem au fost repede înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărţi şi reviste interzise , care mai apoi au fost scoase din bibliotecile publice şi din manualele şcolare.

În 1950, în urma unei decizii la care nu s-a făcut recurs nici în ziua de astăzi, s-a înfiintat Uniunea Artistilor Plastici (UAP), „o formă nouă si superioară de organizare a vietii artistice”, „expresia unitătii metodei de creatie a artistilor din întreaga tară”, care urma să pună „problema asimilării profunde a metodei realismului socialist si a clarificării notiunilor fundamentale ale esteticii marxist-leniniste”. Se creaza revista “Arta Plastica “ devenita ulterior “Arta” care va servi ca organ de propaganda si educare socialista a artistilor si publicului lor.

Realismul socialist urma evidentierea unui simt al concretului, instantiat prin „cunoasterea directă a vietii din fabrici, de pe santiere si din gospodăriile colective”. Operele socialiste trebuiau să sustină „marile actiuni ale poporului”, „victoriile clasei muncitoare” si „actiunile initiate de partid”, dînd exemplul unei „arte publice militante”.

Compozitia tematică, inspirată din „istoria luptelor revolutionare ale poporului român” si din „realitatea imediată a reconstructiei socialiste”, devine instrumentul ideologic privilegiat al reprezentării utopiei socialiste. „Luptele duse împotriva dusmanului de clasă si a fascismului”, activitatea brigăzilor de tineret pe santiere, scenele de muncă din uzine si peisajele industriale propuneau acea „regenerare tematică” care, alături de „pitorescul” peisajelor panoramice si de naturile „statice” ce surprindeau „frumusetile si bogătiile tării”, încerca să impună un nou mod de perceptie a unei lumi supuse „transformărilor revolutionare”. Această nouă perspectivă era sustinută teoretic de întelegerea ei ca expresie a unei „arte de idei”, care se opunea „conceptiilor estetice autonome ale burgheziei”.

Lucrarile prezentau imaginea “omului lumii nou”, iar portretul era considerat „mijlocitorul valorii morale si sociale”, cîtă vreme reprezenta imagini ale personalitătilor progresiste „angajate politic în înfăptuirea revolutiei culturale si a celei tehnico-stiintifice”.

Spiritul colectiv, setea de munca repre­zinta adevaratul continut al vietii iar munca cu oamenii si pentru oameni, supre­ma sursa de fericire personala. Se dorea configurarea unei persona­litati perfecte, in care simtul practic, fondul afec­tiv si intelectual reali­zea­za sinteza-mo­del, iar munca dedicata familiei se imbina cu munca dedicata colectivului.

Arta trebuia sa evoce marile realizari materiale ale regimului , industrializarea ţării, exploatarea rezervelor naturale de minereuri, colectivizarea agriculturii. Muncitorul apare in ipostaze de erou, de supra om care stapaneste natura , el se sacrifica pentru ridicarea societatii socialiste si se autodepaseste mereu petru ca telul sau e unul nobil. Propaganda incerca sa creeze portrete, tipologii care sa convinga omul simplu de maretia sistemului si de faptul ca Partidul e singurul capabil sa-i ofere o viata mai buna.

In literatura romana realismul socialist se afirma in anul 1948 o dată cu ciclul celor trei articole publicate în Scînteia sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”, despre opera poetică a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extremă şi marchează ruperea totală faţă de valorile trecutului: „Cu un urît mirositor vocabular […], Arghezi nu face în poezie decât ceea ce a făcut Picasso în pictură, introducând ca material artistic excrementele… Crâmpeie de frumuseţe adevărată se mai întâlnesc pe ici-colo în poeziile lui Arghezi…”

În anul 1950 se înfiinţează Şcoala de literatură „Mihai Eminescu”, cu scopul de a forma o nouă generaţie de scriitori în Republica Populară Romînă. Într-un articol publicat în revista „Viaţa Românească” (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferă definiţia poetului realist-socialist: „Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului […], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin şi Stalin […], un activist în slujba respectivelor idei”.

Magda Cârneci publica la editura L’Harmattan un volum de referinta atât pentru cercetatorii artelor plastice, cât si pentru cei interesati de regimul comunist român, teza autoarei este ca arta româneasca din perioada 1945-1989 este supusa conflictului între un model ideologic artificial – impus artei cu forta din exterior – si un model estetic, propriu ansamblului artei moderne europene. Autoarea demonstreaza in lucrarea sa esecul unui regim totalitar de a impune un model creativ .

Arta in comunism devenise un aparat al mistificarii , al reansamblarii viziunii asupra realitatii in conformitate cu un model menit sa impuna o noua stare de fapt in concordanta cu interesele Partidului si al ideilor din care el s-a nascut. Creatia artistica ilustra marile idei ale societatii socialiste, sublinia marile teluri ale comunismului glorificandu-le si justificand actiunile celor care se aflau la carma tarii. Realismul socialist era o arta a impartirii realitati in alb si negru in bun si rau, cei ce nu erau alturi de Partid erau impotriva sa, cei ce se opuneau colectivizarii si militau pentru proprietatea privata erau stigmatizati ca fiind chiaburi si dusmani ai poporului.

Materialismul stiintific este reactivarea unei structuri arhetipale arhaice de tip hesiodic, in Theogonia, principiul virtual, Haosul, este matricea nocturnă care se autodiferenţiază generând nivelurile existenţei, de la cosmos până la zei. Darwinismul pe care Marx îl aşeza la baza cosmo-biologiei sale spune ceva similar: că materia anorganică (adică pura pasivitate), printr-un efort secular al hazardului naşte un fruct viu, organic, activ, acumularile cantitative ar fi produs un salt calitativ. De la inferior la superior, omul ar fi devenit astfel coroana evoluţiei si nu a creaţiei. Adevărul nu mai vine de sus (prin revelaţie teologică mijlocită de elitele spirituale), ci vine de jos (prin revelaţie abisală mijlocită de masele materiale).

Principiile materialismul stiintific sunt activate in arta, ea trebuia sa reprezinte si sa se adreseze maselor. Daca inainte raportarea la arta si creatie artistica insemna o asumare a unor trairi personale, intime, in comunism aceasta caracteristica este dizolvata. Tot ce inseamna traire interioara este anulat, exteriorizat spre a fi controlat, manipulat in directia depersonalizarii.

Bibliografie:

Aucouturier Michel, Realismul Socialist, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2001
Magda Cârneci, Artele plastice în România 1945-1989, Ed. Meridiane, Bucuresti, 2000
Vlad Muresean, Comunismul: crima trancendentala, http://vladmuresan.wordpress.com/2008/01/17/comunismul-crima-transcendentala/
http://members.surfeu.at/horvath/realism.htm
http://afronord.tripod.com/thr/srealism.html

Anunțuri

Written by I.M

Februarie 17, 2008 la 6:02 pm

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Fain articol. Au existat antologii pe tema publicatiilor si creatiilor artistice in perioada 1945 – 1989. Era interesant de vazut si ce s-a intamplat in relativa destindere din anii 60′ 🙂

    krossfire

    Februarie 17, 2008 at 10:02 pm

  2. Doar 18 % evrei?

    Lucian Vasile

    Februarie 17, 2008 at 10:50 pm

  3. Dupa 1964 dogmele realismului socialist sunt abandonate ajungandu-se la o abordare artistica putin mai relaxata in sensul ca artistul avea libertatea sa-si aleaga singur subiectul,asta in masura in care nu deranja Partidul , din pacate in Romania relaxarea dureaza doar pana in 1971 cand Marele Nicolae Ceausescu scoate celebrele teze din iulie , adica ‘ Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii’.Arta devine din nou o unealta a propagandei comuniste ,un mijloc de promovare al cultului personulitatii lui Ceausescu .

    reptilianus

    Februarie 17, 2008 at 11:22 pm

  4. Evreii erau 18 % , dar cand conduci Partidul ce mai conteaza ?

    reptilianus

    Februarie 17, 2008 at 11:33 pm

  5. Mi se părea mie că stilul e un pic diferit, până ce mi-am adus aminte că machiavellianu’ mai are şi un coleg de blog.
    Şcoala de literatură „Mihai Eminescu” îmi aduce aminte de o personalitate culturală botoşăneană care vorbea de „tovarăşul Mihai Eminescu”.

    Grădinariu

    Februarie 18, 2008 at 1:44 am

  6. e un articol foarte bun, studiat, gandit…
    Dar „Arta, precum si celelalte domenii ale activitatii umane, nu avea cum sa se sustraga controlului si manipularii Partidului asa ca vechile modele artistice sunt inlocuite cu un “realism socialist”.” nu este o afirmatie complet adevarata…au existat atat la noi cat si in toate statele socialiste miscari artistice liberi si conforme spiritului creator universal…de exemplu: in uniunea sovietice constructivismul si suprematismul.
    La noi e vorba de miscari care tind spre abstractiune, a se vedea nicolae grigore,sau spre neo expresionism-corneliu baba… articolul e bun dar generalizeaza.

    waszlaw

    Februarie 18, 2008 at 2:45 am

  7. Şi uite cum un străin face pe deşteptul în România…

    Lucian Vasile

    Februarie 18, 2008 at 9:44 am

  8. Vad ca va preocupa mai mult trecutul. Tocmai acum cind patria e plina de un realism socialist inaltator! Cind socialistii nostrii ataca cu indrazneala temele lumii contemporane. Cautindu-se si reusind sa se regaseasca, as putea spune, sa se contopeasca cu marile modele ale inaintasilor.Cit despre proportia nationala, ce mai conteaza cind ei formau una din cele mai puternice forte ale societatii, adica aprox.1000 de suflete.Conduse cu patriotism de figuri legendare ale internationalismului socialist, gen Vitali Holestenco, etc. emisari ai generozitatii Marelui nostru vecin si prieten, Marea Neagra !

    diogene73

    Februarie 18, 2008 at 10:28 am

  9. Felicitari pentru articol. Astept si alte lucruri documentate de la reptilianus.

    Radu Iliescu

    Februarie 18, 2008 at 12:04 pm

  10. Fain articol. Hehe, cultura si educatia socialista…ce vremuri, ce chezashie, ce avant si ce abnegatie…turbau combinatele de cate fresce in ulei erau la TESA si aiurea in holuri cu muncitori si muncitoare, pioneri si soimi, garzi patriotice, soldati si calusari si comandanti supremi…

    Moshe, gandind la eroina Kosmodemianskaya

    moshe gruber

    Februarie 18, 2008 at 12:47 pm

  11. Bravo, Ioane. Imi place 🙂

    Insurgiam

    Februarie 18, 2008 at 1:06 pm

  12. Bai moshe, ce vremuri, ce avant, ce abnegatie, ce cretinism dinamic… Adica erau prosti, dar cata agitatie, dom’ne!

    Bai moshe, ia tu du-te si cauta un cadavru neingropat, si fii atent ce fac viermii. Ce avant, ce abnegatie…

    Radu Iliescu

    Februarie 18, 2008 at 5:32 pm

  13. Salut.

    felicitari de text. daca vrei sa publici articolul asta, cu tot cu poze (poti sa-l mai cosmetizezi dc vrei), e binevenit, trimite-l pe adresa pe care o poti vedea doar tu la rubrica de comentarii. dar va trebui sa trimiti numele (vom publica si adresa blogului)

    🙂

    editorul

    Martie 11, 2008 at 1:39 pm

  14. Editorule, i-am transmis autorului propunerea voastra. Probabil ca va va contacta el in zilele ce urmeaza.

    machiavellian

    Martie 12, 2008 at 10:32 pm

  15. nemaipomenit comparand cu superioritatea de acum adica bulibaseala cu invalmaseala cum spunea Soams in Forsyte saga dupa ce a stat de vorba cu Heath-Clif in ;La rascruce de vanturi,ce inapoiati comparabil cu laturile de acum ,va recomand cele mai bune laturi culturale 10 canale de televiziune cu deformati-umflati ,si basescu-pdl

    jut

    Martie 7, 2010 at 8:30 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: